cai

Bun venit la Wikipedia! Dacă doriţi să contribuiţi vă recomandăm să vă înregistraţi/autentificaţi.

Cal

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul Modifică.

Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii.

Pentru alte sensuri, vezi Cal (dezambiguizare).

Frizon

Calul (Equus caballus) este un mamifer erbivor copitat de mărime considerabilă, fiind una dintre cele şapte specii moderne ale genului Equus.
Calul domestic este un mamifer ce face parte din ordinul Perissodactylia, Familia Ecvideelor. Corpul este zvelt, iar gâtul este puternic şi poartă o coamă. Trunchiul, cu piept lat, se sprijină pe patru membre lungi, musculoase, puternice, terminate cu câte un deget învelit în copită. Incisivii sunt îndreptaţi oblic înainte. Deoarece se tocesc, pe suprafaţa incisivilor apar ornamentaţii, după care se apreciază vârsta animalului. Caninii sunt mici. Între canini şi premolari se afla bara cornoasă. Măselele sunt late, cu creste de smalţ. Este folosit pentru călărie, dresaj (cai) şi consum de carne.

[modifică] Filogenia calului

Reconstituirea evoluţiei calului s-a realizat pe baza studuilui fosilelor. Strămoşul îndepărtat al calului, Propalaeotherium, era un animal de mărimea unui câine, având mai multe degete la picioare decât calul actual (care are numai unul, celelalte fiind atrofiate), ce trăia în păduri, hrănindu-se cu frunze. Într-o perioadă de timp de aproximativ 50 de milioane de ani, calul devine animalul ierbivor, cu forma şi mărimea din zilele noastre, atrofierea degetelor de la picioare fiind o adaptare la fugă. Evoluţia calului s-a putut urmări în mod deosebit în America de Nord. Această evoluţie are loc treptat, fiind documentată de fosilele descoperite. Astfel, procesul de evoluţie a calului începe din perioada eocenă, cu aproximativ 555 de milioane de ani în urmă. Strămoşul calului din aceea perioadă era Hyracotherium numit de unii şi Eohippus, care se hrănea cu frunze şi fructe din pădure. Mărimea sa era de 20 de cm înălţime la umăr. Hyracotherium se deosebea mult de calul de azi: era de mărimea unei vulpi sau căprioare, avea spinarea încovoiată, gâtul, botul şi picioarele erau scurte, piciorul era asemănător labei de câine (cu degete), craniul şi creierul erau mici.
În urmă cu circa 50 de milioane de ani urmează un proces lent de evoluţie, perioada de trecere de la Hyracotherium la Orohippus. Aceasta se produce prin hrănirea mai variată, ce determină o modificare a dentiţiei. Din Orohippus ia naştere forma următoare a calului (ca.47 miloane de ani) Epihippus.
Dinţii devin mai tari şi mai bine fixaţi, fapt explicat prin schimbarea hranei datorită schimbării climei din America de Nord (climă uscată), prin reducerea zonei pădurilor şi apariţia stepei, strămoşul calului adaptându-se la vegetaţia specifică de iarbă a stepei.

Mesohippus (Heinrich Harder, 1920)

Faza următoare de evoluţie a calului Mesohippus a apărut în urmă cu 40 de milioane de ani. Acest strămoş al calului era mai mare, înălţimea la grebăn (umăr) fiind de 60 cm, spinarea mai puţin încovoiată, gâtul, picioarele şi botul mai lungi, numărul degetelor de la picior redus la 3 degete.
În urmă cu cca. 35 milioane de ani apare Miohippus, care era mai mare şi cu craniul mai lung decât forma precedentă.
În urmă cu 24 milione de ani, în familia calului se diferenţiază forme variate, dar unele forme dispar, incapabile să se adapteze la noile condiţii de mediu. Linia care a supravieţuit, adaptată la hrănire cu frunze şi cu iarbă (greu digerabilă fiind bogată în